7. LE CORBUSIER

    "Là où nait l'ordre, naît le bien-être"

    

    În arhitectura oraşelor moderne, importante sunt modificările determinate de revoluţia industrială, schimbând total aspectul infrastructurilor. Apariţia automobilului şi folosirea lui pe o scară din ce în ce mai largă, necesitatea comunicării cât mai rapide, transportul materiilor şi materialelor, au dus la lărgirea străzilor, croirea marilor bulevarde, alocarea de spaţii semnificative pentru parcări. Iar exodul masiv dinspre rural a necesitat construcţia de locuinţe, extinderea periferiilor, chiar cu riscul sacrificării spaţiilor verzi, şi în foarte multe cazuri transformarea vechilor centre ale burgurilor în centre politice şi financiare.

    Le Corbusier în 1924 spunea: "Ascensiunea spre geometrie datorită inventării betonului armat care ne pune la dispoziţie mecanismul ortogonal cel mai pur. Suntem în posesia unui procedeu ortogonal pe care nici o epocă nu l-a mai avut, a unui procedeu care ne va permite să ne folosim de geometrie ca de un element capital al arhitecturii….     Omul nu lucrează decât pe baza geometriei. Şinele (de cale ferată) sânt de un paralelism absolut, taluzele reprezintă realizarea epurelor geometrice; podurile, viaductele, ecluzele, canalele, toată această creaţie urbană şi suburbană care se dezvoltă, arată că atunci când omul acţionează şi vrea să facă act de voinţă el devine, prin forţa lucrurilor, un geometru şi creează pe baza geometriei. Prezenţa sa se exprimă prin aceea că, într-un peisaj, care este un fapt al naturii, prezentându-se sub un aspect accidental, munca umană nu există decât sub formă de drepte, de verticale, de orizontale etc. Astfel se trasează oraşele şi se construiesc casele, sub imperiul unghiului drept."

    Astfel încât el a identificat destule metode de determinare, pe un desen dat, a dreptelor perpendiculare – căruia , de fapt, i-a şi dedicat Le poem de l'angle droit.

    Se porneşte de la dreptunghiul ABCD, pe a cărui diagonală AC, se ridică în C o perpendiculară care taie prelungirea lui AB în H. Paralela dusă din B la CH determină pe DC punctul E. Dreptunghiurile BCEF şi ABCD au laturile proporţionale (din asemănarea triunghiurilor COB şi DAC. Diagonala BE taie pe AC în O, şi acesta este "locul unde se plasează unghiului drept". Putem repeta procedura pornind de la orice punc N situat pe AB. Se remarcă acest lucru pe schiţele clădirilor proiectate de el.



                                          Schiţa faţadei unei case de tip C1 de la Sttutgard.

           De altfel, Le Corbusier, poate cel mai mare arhitect al veacurilora studiat matematica despre care spunea că: "Mathematics is the majestic structure conceived by man to grant comprehension of the Universe". Dar profesorul Mircea Ocheniciuc, de la Institul de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti, spunea: "Le Corbusier nu trebuie considerat doar un arhitect; i-am micşora dimensiunea reală. Aşa cum nu putem vorbi despre renaştere fără Leonardo, nici despre modernism fără le Corbisier. El a impus poziţia arhitectului ca intelectual militant, coautor al lumii noi (l'esprit nouveau)".

    Pe drept cuvânt a fost considerat şi pictor, sculptor, decorator, urbanist, teoretician şi scriitor, putând fi considerat chiar poet, după modul în care a înţeles armonia desenelor geometrice.

http://www.youtube.com/watch?v=SLtj0UIHYFQ  (Le poeme de l'angle droit)

              Pentru a înţelege perfect proporţiile, armonia şi echilibrul care sunt stabilite între natură şi om, în afară de unghiul drept, el i-a studiat în profunzime lucrările lui Vitruviu, ale lui Leonardo da Vinci şi ale lui Alberti, şi îndeosebi secţíunea de aur, spirala logaritmică, pentagonul. Interesant este că iniţial Le Corbusier era împotriva utilizării numărului de aur, dar citind-ul pe Matila Ghycka, Esthétique des proportions dans la nature et dans les arts, el şi-a schimbat opţiunea, devenind un înfocat susţinător al acestuia. (Matila Ghycka, 1881-1965, romancier, matematician, istoric, filozof iar între 1910 şi 1940 diplomat român, stabilit după al doilea război mondial, în SUA ca profesor de estetică. Prieten cu Paul Valéry şi Marcel Proust.)

            Ca variantă a cubismului, Le Corbusier a întemeiat împreună cu prietenul său Amédée Ozenfant, purismul, un curent care cheamă la raţiune şi ordine, indicând folosirea secţiunii de aur în utilizarea explicită a formelor geometrice în pictură.

           Este cel care a stabilit principiile pentru "o arhitectură modernă" şi nu "arhitectura modernă" (importantă este articolul!), care are la bază cinci puncte: adoptarea unui sistem de puncte de sprijin (piloni) pentru degajarea spaţiilor, acoperişuri tip terasă (pot fi folosite ca grădini), ferestre "bandeau" (de preferat pe tot frontonul), faţade libere, lipsa zidurilor portante. Astfel se lasă loc pentru compoziţia spaţiilor interioare. La congresul Internaţional al Arhitecturii Moderne de la Atena din 1933 el a afirmat: "materialele urbanismului sunt lumina, lejeritatea spaţiului, vegetaţia, oţelul şi betonul armat, în această ordine şi în această ierarhie". A fost un teoretician al urbanismului modern; astfel el a creat un concept nou, unitate de locuit (unité d'habitation), soluţie pentru crearea locuinţelor pentru rezidenţii oraşelor aglomerate.

    De departe cel mai important concept lansat de Le Corbusier este noţiunea de modulor.

    Sistemul proporţionalităţii cunoscut sub numele "Modulor" şi l-a prezentat în 1948 într-o carte cu acelaşi titlu.

      Construcţia este relativ simplă:

      Se consideră pătratele cu laturile ED şi DC în prelungire şi egale. Fie triunghiul dreptunghic cu vârful în D şi catetele - diagonale în cele două pătrate. Se ia pe ED punctul H care împarte latura pătratului în raportul secţiunii de aur – 1,61. Analog punctul F situat pe CD. Paralelele prin F şi H la latura orizontală, taie catetele triunghiului considerat în A₀ şi A₁. Putem repeta raţionamentul de oricâte ori vrem, este suficient doar să construim drepte paralele, care vor determina pe dreapta A₀A₁ puncte ce formează segmente din şirul

unde  soluţia ecuaţiei

 numărul de aur, este numărul de aur, x=1,61...

         Studiile sale l-au condus la ideea că secţiunea de aur (proporţia armonică sau proporţia divină) se regăseşte în proporţiile siluetei umane şi astfel el a raportat între ele părţile succesive ale corpului (desenul de pe coperta cărţii justifică exemplar acest lucru).
       Porneşte de la faptul că, dacă un om cu braţul ridicat are 216cm, ombilicul se găseşte la 108 cm faţă de sol (şi raportul dintre înălţimea omului şi distanţa de la ombilic la tălpi  este 1,61), distanţa dintre vîrful degetelor şi creştet este 41,5cm iar distanţa de la cap la ombilic este 66,5 cm. Raportul acestor două distanţe este aproximativ 1,61. Se poate crea astfel şirul:  41,5; 66,5; 108; 174,5; 216; ... , şir de forma: a, b, a+b, a+2b, 2a+2b, 2a+3b,...
           Totodată el a folosit aceste dimensionări ale corpului uman pentru a standardiza anumite elemente de mobilier (scaune, etc) stabilind astfel principiile ergonomice atât de necesare confortului ambiental.