1/20/2012

2. TEMPLUL DIN BAALBEK



    Vorbind despre templul din Baalbek, D. S. Robertson spunea că diagrama sa este bazată pe "o schemă geometrică ingenioasă", ce încă nu poate fi explicată. Expert în arhitectura veche, Robertson (profesor la Cambridge University) a publicat în 1929 "Arhitectura romană şi greacă", lucrare de referinţă în domeniu, reeditată de zeci de ori, iar în 2004 transferată în ediţie digitală, ca mai toate lucrările de la celebra universitate.
    Baalbek este unul dintre cele mai vechi oraşe ale lumii: săpăturile arheolgice dovedesc vechimea acestuia, aproximativ o mie de ani înainte de venirea fenicienilor, adică din jurul anului 2900 î. H. Este situat în Liban la 85 de kilometri sud de Beirut şi a fost de la începuturi un loc de pelerinaj şi de închinăciune pentru credincioşi. Odată cu venirea fenicienilor (în jurul anului 2000 î. H.) a început construcţia unui impresionant complex de temple închinate zeilor lor. Dar cucerirea oraşului în 323 î.H. de către Alexandru Macedon şi trecerea acestuia sub guvernarea Ptolemeilor,va duce la schibarea numelui oraşului, astfel că Baalbek va primi numele de Heliopolis - denumire dată în onoarea zeului soare. Se spune că aici exista şi un oracol (asemănător celebrului oracol din Delphi), pe care însuşi împăratul Traian l-ar fi consultat înaintea morţii sale. Oraşul va fi cucerit de romani în anul 15 î. H. şi va rămîne sub stăpânirea acestora până în 634 d.H.când este cucerit de musulmani.
    Romanii au fost fascinaţi de templele din Baalbek şi au hotărât să construiască deasupra acestora un imens centru religios închinat zeului Jupiter. Apoi au fost construite templul rotund al lui Venus, şi cele ale lui Bachus şi Mercur. Au servit ca loc de veneraţie până cînd creştinismul a fost declarat religie oficială a imperiului. Dar instalarea împăraţilor bizantini a dus la distrugerea şi jefuirea lor sistematică, iar împăratul Teodosie chiar a construit o bazilică pe locul templului lui Jupiter. După cucerirea Baalbekului de către arabi, aici se construieşte o moschee vizibilă şi astăzi. Oraşul a fost devastat de tătari în 1260 şi de hoardele lui Timur Lenk în 1401.
    Istoria zbuciumată a oraşului a distrus clădirile dar toate civilizaţiile au păstrat destinaţia religioasă a locului.
    Deşi, conform arheologilor, fenicienii sunt cei care au pus bazele primei construcţii masive din zonă, nimeni nu poate explica originea fundaţiei pe care au fost construite templele ulterioare. Aceasta este cu adevărat colosală, întrecând orice altă construcţie de piată din lume, depăşind chiar marile piramide din Egipt. Pietrele fundaţiei, trei la număr, sunt cunoscute sub numele de Trilithon, cântăresc mult peste 1000 de tone fiecare, (spre deosebire de cele de la Gizeh). O a patra piatră de fundaţie, numită "piatra femeii însărcinate", se află încă în cariera din apropiere, şi a fost estimată la 1000-1200 de tone (Grupuri de câte trei pietre masive (trilithon) sunt şi la Stonehenge, şi la Templul megalitic din Malta).

    Construcţiile cuprind o suprafaţă dreptunghiulară de 270/120m, un templu mai mic şi mai bine păstrat avînd dimensiunole la bază de 33/63m, şi templul rotund al lui Venus, bazat pe planuri şi dimensiuni armonioase, caracterizat printr-o formă cilindrică nemaiîntâlnită în construcţiile antice. Templele mai păstrează 6 coloane de câte 22m care sprijineau o structură decorativă de aproape 6m înălţime, peste care era un acoperiş înclinat, intrarea monumentală a Propileelor, Curtea hexagonală – unică în arhitectura romană, grandioasa curte dreptunghiulară, structuri boltite, coridoare subterane, toate vădind geniu ingineresc, eleganţă arhitecturală, într-un cuvânt, armonie. Templul propriuzis are dimensiuni colosale 108m/63m; prin comparaţie Parthenonul din Acropole are 80m/36m.
    "Cel mai îndrăzneţ plan arhitectural dus vreodată la îndeplinire" (călătorul Robert Wood) 1751.

    Misterioase rămân metodele prin care asemenea blocuri gigantice au putut fi transportate, lucru care chiar şi cu tehnologia din zilele noastre ar fi extrem de dificil. De aceea terasele din Baalbeck reprezintă unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii. Gigantismul construcţiei, care sfidează orice lege a naturii şi tehnologiei, i-afăcut pe vizionari să ajungă la ideea că poate au existat vizitatori din spaţiu care să fi avut tehnologii şi mai avansate decât cele tereste actuale.

 

 

 
    

 

 
    

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu