1. Marea piramidă



    În imensitatea deşertului african piramidele egiptene se încadrează perfect, nu sunt greoaie, parcă acolo era firesc să fi fost construite, sunt în perfectă armonie cu peisajul.



    Marea piramidă din Egipt, a fost construită în timpul Dinastiei a IV, în jurul anului 2560 î. Hr., în timpul domniei faraonului Khufu, pentru a-i servi acestuia drept mormânt.

    Există numeroase teorii în legătură cu procedeele de construcţie, dar pe noi ne interesează în special legătura între măsurile diferitelor elemente ale ei.

    Să specificăm mai întâi care au fost instrumentele de măsură şi unităţile de măsură folosite.



    Seked-ul era o unitate de măsură folosită pentru a indica panta unei muchii (înclinarea faţă de orizontală). Sistemul de măsură mai cuprindea cubit-ul regal - un "cubit" este aproximativ un cot – cotul sacru, (lungimea antebraţului), cu subdiviziunile acestuia. Un cubit regal era divizat în şapte palme şi acestea la rândul lor aveau câte cinci degete. În imagine un cubit egiptean, din ceramică, care are şapte palme şi patru degete (Liverpool Museum). Cubitul era folosit doar în construcţii.


     Informaţii depre utilizarea seked-ului în construcţia piramidei s-au obţinut prin descifrarea a două papirusuri egiptene celebre: Papirusul Rhind (problema nr 56), care se află la British Museum din Londra şi Papirusul de la Moscova, aflat în Muzeul de arte "Puşkin".    Despre papirusul Rhind se ştie că a fost redactat în jurul anului 1650 î.Hr. de către scribul Ahmès.



       Acesta consemnează faptul că el a recopiat un document vechi deja, de vreo 200 de ani, scris sub regele Ammenémès al III-lea, faraonul din Dinastia a XII-a. Dar cercetările efectuate au dovedit că materialul de bază al acestui document ar fi consemnat pe tăbliţele babiloniene realizate în jurul anilor 2800 î.Hr. Papirusul a fost descoperit la Luksor în templul mortuar al lui Ramses al II-lea şi cumpărat de scoţianul Henry Rhind, în anul 1858.

       Actualmente papirusul, care are 5 metri lungime şi 32 cm în lăţime se află la British Museum din Londra, care l-a achiziţionat de la executorii testamentari ai lui Rhind. Papirusul conţine 87 de probleme practice şi soluţiile lor ordonate pe tipuri. În problema numărul 56 apar unităţile de măsură seked, cubit, palmă, deget.

     Aşadar, panta reprezenta numărul de palme şi degete măsurate pe orizontală pentru o înălţime de un cubit, repectiv 5 palme şi 2 degete (pe figura alăturată 5P2D), înclinare care corespunde, în sistemul actual de măsurare, unui unghi de 51,84⁰. Egiptologul I.E. S. Edwards consideră că alegerea acestei înclinări a fost "normală" pentru această piramidă.

      Există teorii despre legăturile dintre dimensiunile diferitelor elemente ale piramidei: teoria sekedului, teoria ariilor, teoria lui : dublul perimetrului bazei dă valoarea unui minut de grad pe ecuator, înălţimea piramidei este a miliarda parte din distanţa de la Pământ la Soare, perimetrul bazei împărţit la dublul înălţimii piramidei dă valoarea cu o foarte bună aproximare a lui pi , greutatea piramidei înmulţită cu o sută de miliarde dă greutatea planetei. Multe alte mistere poate nu vor fi descifrate niciodată: piramida este situată exact pe paralela de 30⁰, aceea care desparte uscatul de apă în proporţii egale, fiecare faţă a piramidei este orientată câtre un alt punct cardinal, cele două diagonale ale bazei piramidei, prelungite spre NE respectiv NV, coincid cu limita răsăriteană şi cea apuseană a Deltei Nilului, meridianul care trece prin centrul bazei împarte Delta Nilului în două sectoare cu arii egale, cotul utilizat de constructorii piramidei (despre care vorbeam mai sus – cubitul) este unitatea de măsură ideală, deoarece este a zece-milioana parte din raza polară a Pământului, şi încă multe altele.

      Iniţial piramida avea 146 de metri, astăzi are doar 138, are 2.521.000 metri cubi de piatră, construcţia sa a durat aproximativ 20 de ani (aşa spune Herodot) şi au lucrat aproximativ 100.000 de oameni. La construcţia sa, s-au folosit trei milioane de blocuri de piatră, fiecare cântărind mai mult de două tone.

     Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798, mândria resimțită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: "Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siècles nous contemplent" (Soldați! 40 de secole ne privesc din vârful piramidei). Dar blocurile de piatră erau atât de mari încât atunci când el a vrut să urce ca toţi sodaţii, nu a reuşit cu proprile forţe (se ştie că era un om mic de statură). Deşi câţiva soldaţi s-au oferit să-l ajute, împăratul a considerat că este sub demnitatea lui să fie ajutat şi a renunţat la escaladarea piramidei.



Fotografia, sugestiv intitulată "Alpinism pe Marea Piramidă" datează din 1880 (făcută de J. Pascal Sébah).