Bogatele cunoştinţe de matematică ale ale lumii arabe au făcut posibile măreţele construcţii pentru care subordonarea manifestărilor artistice unor norme cu caracter religios le conferă o notă de originalitate.
Cel mai vechi monument de arhitectură arabă care s-a păstrat, este aşa-numita Cupolă a stâncii din Ierusalim (în ebraică - Kipat ha Sela, în arabă - Qubbat al-Sakhra),mai cunoscută şi sub numele, Templul de sub munte, ridicată între 685-691, fiind totodată şi cea mai veche construcţie islamică funcţională.
Este un templu care protejează sub cupola sa, stânca sfântă. Legenda spune că facerea lumii a început cu această stâncă şi de aceea a primit numele de Even Hastiya (piatră de fundaţie), aceasta fiind piatra de sacrificiu pe care Avraam ar fi vrut să-l sacrifice pe fiul său Isaak, supunându-se încercării pe care i-o dăduse Dumnezeu. Pentru iudei această piatră se află în interiorul Sfintei Sfintelor din Templul din Ierusalim şi pe ea era aşezat Chivotul Legământului, iar pentru musulmani aici era locul din care profetul Mohamed s-a înălţat la cer pe calul său fabulos, pentru ca apoi să se întoarcă pe Pământ şi să-şi transcrie viziunile. Stânca era folosită de preoţii iudei pentru sacrificii în zilele de Iom Kipur.
În anul 630 Umar ibn al-Khattab a recuperat piatra şi a decis să înalţe aici o moschee, pentru a consacra locul de rugăciune, dar construcţia a început în anul 685, sub îngrijirea califului Abd al-Malik ibn Marwan, şi a fost finalizată în anul 691.
După Mecca şi Medina, Cupola stâncii este cel mai important loc de rugăciune pentru arabi, dar şi pentru creştini este un loc de pelerinaj extrem de căutat.
Principiile după care s-au stabilit proporţiile cupolei sunt încă necunoscute, deşi s-au făcut numeroase speculaţii. Sunt reprezentate aici elemente ale artei bizantine timpurii combinate cu elemente de artă islamică.
Baza templului este octogonală, respectând schema mozaicurilor arabe. Interiorul cupolei este decorat cu mozaicuri şi nu există nici o înfăţişare a vreunei fiinţe vii, aşa cum cerea de altfel, Coranul. Cupola este susţinută de 4 piloni şi 12 coloane. Cei patru piloni eprezintă colţurile unui pătrat iar cel 12 coloane determină laturile altui pătrat. Construcţia geometrică se bazează pe construcţia rădăcinii pătrate a numărului 2, ceea ce crează o proporţie organică, o armonie a întregii clădiri. Ea exprimă o fuziune între bolta cerească (cerc şi sferă pe de o parte) şi Pământ (cristalele de forma poligoanelor regulale concave şi convexe) pe de alta.
Modelele geometrice se bazează pe construcţia poligoanelor regulate înscrise şi circumscrise unui cerc, în special a pătratului şi a octogonului regulat. Într-un cerc de rază egală cu unitatea, pătratul înscris are lungimea egală aproximativ cu 1,41(rădăcina pătrată a lui 2). Realizarea în practică se făcea doar cu ajutorul compasului şi a riglei negradate.
Înfrumuseţarea arabă este calitativă şi geometria sa are un aspect pur contemplativ. Dovadă arabescurile complexe, chiar sofisticate, repetate. Ele reflectă viaţa spirituală a islamului, expresia directă a unităţii divine care stă la baza varietăţii inepuizabile a lumii.
Cât priveşte construcţia unui arabesc, iată în imagini (construite în geogebra) etapele:
Un alt element cheie, în afara arabescurilor, îl constituie scrierea cu modele caligrafice, o scriere cursivă, amintind de vegetaţie (viţa de vie - pomul vieţii, simbolizând paradisul) dar şi de decoraţii geometrice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu