Pentru data de 1 mai 1392 a fost convocată o întâlnire a arhitecţilor şi matematicienilor care stabileau bazele teoretice ale uneia dintre cele mai interesante clădiri din lume: Domul din Milano. Discuţiile au durat câţiva ani înainte de începerea construcţiei propriu-zise. Exista o dilemă majoră în privinţa acestei catedrale, nu în ceea ce priveşte amplasarea, constructorii, materialele pe care le vor folosi, sau sursele băneşti ci, o problemă de estetică, pur matematică: "ad quadratorum" sau "ad triungulum"? Adică, ce figură geometrică va fi fundamentală în realizarea domului?
Una dintre propunerile matematicienilor şi arhitecţilor a fost schema bazată pe triunghiul egiptean (ceea ce îi conferă clădirii un aspect diferit de goticul tradiţional).
Proiectul a fost executat probabil de maeştri italieni care şi-au lăsat amprenta tradiţiilor locale: fundaţiile în formă de cruce latină, ziduri perimetrale cu rol portant, absida semioctogonală, sacristia, care au fost efectuate înainte de a se stabili forma finală a construcţiei.
Măsurile erau stabilite iniţial pentru un pătrat cu latura de 90 "braccia milanese" (o măsura italiană, asemănătoare cubitului egiptean, (un cot), un braccio era aproximativ 0,595m. Al doilea arhitect a clădirii a sugerat folosirea triunghiului echilateral. Pe parcursul timpului, s-a renunţat însă la ideea triunghilui echilateral, figura laitmotiv a construcţiei fiind triunghiul egiptean, adică un triunghi isoscel a cărui înălţime este 5/8 din latura bazei. Există şi triunghiul egiptean perfect, cel dreptunghic cu laturile 3,4,5, dar acesta despre care vorbim este format din alăturarea a două triunghiuri dreptunghice care are catetele 4 şi 5. A se observa că numerele 5 şi 8 sunt numere succesive în şirul lui Fibonacci (1,1,2,3,5,8,13…),un şir de numere astfel încât raportul a două numere consecutive este numărul de aur, phi, aproximativ 1,61). Pe schemă triunghiul de la bază are catetele 3şi 4, iar altele au laturi proporţionale cu acestea.
Cea de-a doua catedrală romano-catolică din lume, ca mărime, după Basilica San Pietro din Roma, biserica are o arhitectură gotică unică, o bijuterie a artei medievale.
Construcţia s-a întins pe durata a cinci secole. A început în 1396 şi a durat până în 1887. Cu o suprafaţă de 1200 metri pătraţi, are 135 de turle, cea mai înaltă fiind de 109 metri – pe care este amplasată statuia Fecioarei Maria, are 3500 de statui, dintre care două treimi sunt în exterior, şi cele mai mari ferestre din lume.
Aici a fost încoronat Napoleon ca rege al Italiei în 1805. De altfel, el a grăbit terminarea lucrărilor, şi pentru aceasta a trimis fonduri pentru finalizarea faţadei. La baza uneia dintre turle se găseşte o statuie a sa, amplasată aici în semn de recunoştinţă. Renovările şi modernizările ce au urmat ( cea mai importantă fiind cea de după bombardamentele aeriene din 1943) au sporit frumuseţea clădirii. Schele sunt şi în prezent pe faţada clădirii, semn că încă mai este de lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu