CATEDRALE GOTICE 3.

    Spre deosebire de arta romanică, creată şi dezvoltată în principal în ambianţa monahală, începuturile goticului sunt predominant urbane, goticul târziu – cu deosebire cel din estul Europei, fiind împrăştiat şi în mediul rural (vezi cetăţile şi mânăstirile medievale din Transilvania).

    Foto 1. Biserica Bartolomeu, Braşov, o biserică având zid de apărare, şi care cuprinde cimitirul saşilor din catierul Bartolomeu, este în stil romanic de tranziţie, îmbinat cu elemente decorative atât gotice (arc frânt, ferestre ogivale) cât şi romanice.

    Se întâlnesc frecvent astfel de edificii care, în anumite părţi ale lor, continuă spiritul romanic, dar au fost terminate în stil gotic. Aşa era, cum am văzut, celebra catedrala Saint Denis din Paris, începută la mijlocul secolului al XII-lea.

    O catedrală sau o biserică mare este, în general, una dintre cele mai frumoase clădiri din regiunea sa şi este un motiv de mândrie locală, ca să nu mai spunem că multe dintre catedrale sau bazilici sunt printre cele mai renumite opere arhitecturale din lume. Aşa cum ar fi, de exemplu, Notre Dame din Paris, Catedrala din Salisbury, Westminster Abbey din Londra, Biserica "Sfântul Vasile" din Moscova, sau de ce nu, Biserica Evanghelică din Sibiu, Mânăstirea Curtea de Argeş, Biserica Neagră din Braşov sau Fortificaţia de la Viscri.

    Legalizarea creştinismului în anul 313 de către împăratul Constantin I a dus la răspândirea acestuia, dar în acelaşi timp, a condus şi la o concurenţă acerbă între meşterii locali, constructori, pietrari sau arhitecţi sau între stilurile arhitecturale, impuse de cele mai multe ori de restricţii ale ordineleor monastice, decişi să înalţe cele mai grandioase clădiri.

    Măreţia era impusă de faptul că o catedrală era ridicată spre slava lui Dumnezeu, adăpostea relicve sfinte care atrăgeau pelerini din toată regiunea, era locul de hirotonire a preoţilor, dar şi locul de înmormântare a membrilor ordinului sau a patronilor spirituali şi a capetelor încoronate. Toate acestea adunau mulţimi mari de credincioşi care trebuiau să nu fie incomodaţi de spaţii restrânse.

    Din punct de vedere tehnic marea inovaţie a constituit-o aşezarea bolţii pe o încrucişare de ogive, pe armătura de nervuri diagonale de sub boltă, nervuri care pornesc chiar din locul de formare a arcelor frânte. Bolta se sprijină pe acest schelet de nervuri care preiau cea mai mare parte a presiunii bolţii pe care o propagă planurilor verticale ale nervurilor.

    Goticul în arhitectură nu este decât una dintre soluţiile cele mai fericite şi mai elegante pentru rezolvarea problemei rezistenţei la forţele de împingere care caută să împingă zidurile, sub presiunea bolţii, la dreapta şi la stânga, şi să le dărâme sub greutatea imensă care apasă asupra lor. De aceea, arhitectura gotică a fost numită "arhitectura raţiunii".

1. arcul ogival al navei;
2. arcul bolţii transeptului;
3. nervuri diagonale (pot fi patru, şase sau chiar opt);
4. extradosul bolţii (panouri independente, suportate de nervuri);
5. săgeţile indică direcţiile forţelor preluate şi transmise pe verticală.

         Planul unei catedrale sau biserici are forma de cruce. Dacă braţele crucii sunt egale, atunci este vorba despre cruce greacă iar atunci când naosul are lungime mai mare, cruce romană (latină). Bisericile al căror plan este cruce gracă au, de obicei, un pronaos (sau vestibul) ceea ce a determinat stilul caracteristic bisericilor ortodoxe.

Compartimentarea planului construcţiei:

1. nartex (în bisericile noastre –pronaosul, intrarea în biserică)
2. navă
3. transept (naosul, sub formă de cruce)
4. intersecţia centrală
5. corul (parte a bisericii unde cântă corul, în bisericile ortodoxe, corul cântă în lateral)
6. deambulatoriu
7. capele radiale.

    Într-o postare anterioară am evidenţiat faptul că dimensiunile catedralelor sunt de multe ori, în srânsă legătură cu impresionantul φ – numărul de aur. Nu mai reiau descrierile respective.

    Altă dată am povestit despre celebrele instrumente de măsură, etalonate în funcţie de acelaşi φ.

    Corpul principal al unei catedrale, acela care este reprezentat de braţul mai lung al crucii (planul bisericii este clar, cruce romană), acolo unde se adună credincioşii este numit naos – semnificaţia în latină pentru navă, o nava care poartă poporul lui Dumnezeu prin furtunile vieţii. Pot exista şi alte două nave mai mici separate de spaţiul principal prin coloane.

     Ca aspect, o biserică gotică în comparaţie cu cea romanică, are o lungime mult mai mare (în Franţa, depăşind adeseori 100 m), înălţimea deasemeni (între 20 şi 50 de metri) iar la interior nava centrală este mult mai înaltă decât navele laterale. Faţada este, în general, flancată de două turnuri foarte înalte, de multe ori unul dintre ele este terminat mult mai târziu şi sunt inegale ca formă şi proporţii. Între cele două turnuri se găseşte o rozasă foarte mare, bijuterie din sticlă şi plumb, capodoperă a geometriei. Ferestrele ogivale sunt împodobite cu vitralii. Intrările în biserică – trei, patru sau chiar cinci, au portaluri boltite sub aceeaşi formă ogivală. Laturile edificiului sunt sprijinite de caracteristicii arc-butanţi şi care se pot repeta la două-trei nivele.

    Structura interioară:

    În perspectivă structura unei catedrale gotice cuprinde ascendent:

1. nava laterală
2. arcada principală care uneşte nava centrală cu cele laterale;
3. contrafort
4. triforiu, care preia spaţiul orb al acoperişului navei laterale;
5. luminator, care ajunge până la bolta navei;
6. arcul butant, care preia tensiunile laterale;
7. nervură transversală.

    Cât priveşte constructorii catedralelor, aceştia erau total dedicaţi operelor pe care le ridicau. Astfel, Robert de Luzarches, cel care a condus lucrările catedralei din Amiens, a fost poate cel mai bun manager al unui şantier: a organizat carierele de extracţie a pietrei încât din carieră piatra venea deja dimensionată, transportul pe apă al pietrei a fost riguros controlat, organizarea muncii pe şantier – de la orarul muncitorilor, la evidenţa fiecărei etape a lucrărilor, astfel încât nu apăreau situaţii în care să fie luate decizii intempestive. Astăzi toate acestea se numesc sistem de calitate integrat, trasabilitate, managementul timpului, managementul riscului (acesta era practic diminuat la minim).

    Oricâte piedici ar fi avut constructorii catedralelor, au reuşit să le termine - vezi tragediile catedralei din Beauvais, dar şi astăzi, unele organizaţii, sau confrerii masonice au proiecte legate de consolidarea acestora sau chiar refacerea unoraa.

    Consolidarea şi reabilitarea bisericii evanghelice din Sibiu (cu fonduri europene) va mai dura. Un tânăr inginer care supraveghea lucrările într-o zi de sâmbătă, mi-a arătat atât de mândru, printre schelele (care erau ele însele o capodoperă în lemn) cele mai frumoase bolţi ale edificiului. Era într-adevăr mândru, şi avea şi de ce, doar nu oricine are de protejat şi redat lumii asemenea frumuseţi, şi apoi nu oricine îşi va putea trece în CV o astfel de lucrare. Marea majoritate a constructorilor de azi se poate lăuda doar cu ridicarea vilei cutărui magnat…

 Biserica evanghelică Sibiu…

   Biserica evanghelică Sebeş ...