CATEDRALE GOTICE (4)

Am încercat prin postările anterioare să descriu principalele caracteristici ale arhitecturii gotice.

Cele mai importante construcţii gotice sunt catedralele. Există, bineînţeles, şi construcţii laice în stil gotic, dar perfecţiunea şi măreţia sunt atinse în construcţia catedralelor.

Toţi cei care lucrau la înălţarea unei catedrale gotice (meşterii şi arhitecţii, pietrarii, zidarii, sculptorii) se organizau în bresle, devenite adevărate corporaţii. Ei călătoreau prin toată Europa pentru câte o nouă construcţie. Aceste bresle de zidari sunt la originea asociaţiilor masonilor, acele confrerii cu reguli stricte, secrete bine păstrate ale planurilor, ale metodelor, ale sculelor şi uneltelor de lucru. Secretizarea aceasta absolută este păstrată şi de francmasonii actuali (care evident nu mai sunt zidari!).

O catedrală gotică este caracterizată prin:

- planul clădirii este cel de cruce latină (romană);

- dimensiunile sunt mari;

- zidurile sunt subţiri şi înalte;

- ele sunt sprijinite în exterior de contraforturi şi arce butante;

- interiorul este împărţit, de obicei, în trei nave longitudinale, delimitate prin şiruri de coloane subţiri;

- bolta ogivală (două arce diagonale de susţinere încrucişate în punctul cheii de boltă); în multe cazuri bolta devine o boltă cu nervuri, o adevărată dantelă în piatră,

- ferestrele sunt înalte, având vitralii multicolore care înfăţişează atât aspecte biblice, cât şi evenimente din istoria locală sau momente ale ridicării catedralei;

- rozetele situate frontoane sau la capetele ferestrelor, ornamentate spectaculos;

- sculptura monumentală îmbogăţeşte mai ales portalurile cât şi faţadele dar şi interiorul catedralei;

- pictura este reprezentată mai puţin, iar atunci când există, poartă semnătura unor maeştri universali.

Imaginile selectate exemplifică aceste caracteristici.