PIET MONDRIAN

 

"Eu cred că este posibil ca, prin liniile orizontale și verticale construite conștient, dar nu cu calculare, îndrumate de înalta intuiție și aduse la armonie și ritm - aceste forme de bază ale frumuseții, suplimentate dacă este necesar cu alte linii sau curbe directe, pot să devină o lucrare de artă şi puternică și adevărată."

    Piet Mondrian s-a născut pe 7 martie 1872 în Olanda, şi iată, sunt 140 de ani de atunci. Deşi în toată viaţa sa a pictat multe peisaje şi flori, ura acest lucru, dar îl făcea în special pentru a se întreţine. Primele sale tablouri reflectă influenţa tendinţelor avangardiste precum post-impresionismul şi cubismul. În 1917 pune bazele neoplasticismului, împreună cu prietenul său Theo Van Doesburg, şi crează revista De Stijl. De fapt matematicianul olandez M.H.J. Schoenmaekers publicase "Principles of plastic mathematics" în care a sugerat că realitatea ar putea fi mai bine exprimată printr-o juxtapunere de culori primare peste o luptă a contrariilor vizualizate ca forţe verticale şi orizontale. De Stijl îşi stabileşte principiile care îndeamnă la găsirea realităţii pure, a preciziei controlabile, a frumuseţii exacte, riguroase, toate consfinţind armonia lumii. Aprecierea formală a modernismului în pictură fiind de fapt o înţelegere fundamentală a acestei lingua franca: geometria. Mondrian: "Iată ce trebuie să caute arta: liniştea sufletului" şi "liniştea devine vizibilă din punct de vedere plastic prin armonia raporturilor". Aceste raporturi sunt raporturi de poziţie, dintre care cele mai apropiate de perfecţiune sunt unghiul drept şi linia dreaptă, căci "rectilinia este desăvârşirea curbei", raporturi de proporţii – diviziunile simple şi numărul de aur, şi raporturile de culoare ajunse la desăvârşire prin culorile primare (roşu, galben şi albastru, culori care nu se pot obţine prin amestecarea altora) combinate cu albul şi negrul. Despre verde el spunea că "este suficient în natură", astfel că un copac pictat de el, intitulat chiar "copacul roşu" pare sfidător de ireal, dar armonios. Să nu uităm că Proust spunea: "frumuseţea nu se află în culori ci în armonia lor".

 

    Simetria şi proporţia l-au definit ca om pe Mondrian. Pictoriţa germană, feminista Hannah Hoch spunea că "toată viaţa a fost un om calculat: nu putea să vadă ceva în dezordine. El suferea şi numai dacă vedea un tabel care nu denota o simetrie perfectă"

    Iată cum putem "construi" o copie după Mondrian folosind linii şi unghiuri drepte dar şi raportul armonic:

 

• Se pleacă de la pătratul iniţial ABCD se construieşte punctul φ care împarte diagonala AC în raportul de aur (1,61…);
• Se duce paralela prin φ la AB şi rezultă punctele E şi F pe laturile opuse,
• Perpendiculara prin φ pe AC generează punctul N;
• Paralela prin N la AC dă punctul P;
• EF şi PN se taie în Q;
• Perpendiculara prin Q la AC dă punctele Z şi R,
• Paralela prin R la AC dă punctele U şi S,
• Perpendiculara prin S pe AC dă punctele V şi W.
•     Atunci segmentele RU, VW, VP şi ZR sunt cele căutate. Ele au grosimi proporţionale cu numerele 2, 3, 4, 5. Am găsit una dintre picturile celebre ale lui Mondrian, pătratul ABCD întretăiat de segmentele RU, VW, VP şi ZR.

    De fapt Mondrian foloseşte numai dreptunghiuri de aur ale căror laturi sunt în raportul φ.

    Un celebru tablou, Compoziţie în roşu, galben şi albastru, dovedeşte cu prisosinţă acest fapt. O serie de linii drepte, de grosimi proporţionale cu 2, 3, 4 împart pătratul în dreptunghiuri, dintre care unul este galben şi altul albastru.





    Folosind măsurătorile pe fotografie, care este absolut proporţională cu originalul, am determinat mărimile segmentelor formate pe laturile exterioare ale dreptunghiului iniţial. Am determinat toate dreptele, evident paralele cu laturile dreptunghiului şi am aflat o serie de concordanţe uimitoare:

• N este mijlocul lui JQ;
• N împarte segmentul PM în raportul φ;
• F împarte pe AJ în φ;
• În colţul dreapta sus exită un pătrat cu latura OQ;
• O împarte QI în φ;
• P împarte MQ în φ;
• EJOR este pătrat;
• K R taie latura pătratului roşu în φ;
• S împarte AP în φ;
• Paralela prin P la bază determină un pătrat cu latura AG,
• Paralela prin M la bază determină un pătrat cu latura AD;
• Diagonala prin J a dreptunghiului iniţial trece tot prin S,
  şi se poate continua.

    Pictura reprezintă o reţea armonioasă (poate este e reprezentare a vieţii), a cărei monotonie este spartă din când în când de dreptunghiuri de aur sau pătrate (întâmplări neprevăzute). Personal, tabloul mi se pare un elogiu adus frumuseţii, echilibrului, simplităţii dar şi hazardului.

    Astăzi, arhitecţi de renume au înţeles principiile lui Mondrian şi îşi organizează faţadele clădirilor sau sistematizarea oraşelor exact pe aceste principii. Nu mai spunem de designul interior care capătă vioiciune prin implementarea acestora.

    Aşa cum am văzut, casele din Manarola (Italia) sau o încărcătură de containere pe un vapor parcă sunt aşezate de Mondrian.