FĂRĂ MATEMATICĂ NU EXISTĂ ARTĂ

    Cuvintele spuse de Luca Pacioli la sfârşitul secolului al XV-lea "fără matematică nu există artă" justifică parcă fiecare afirmaţie din cele spuse până acum referitoare la artişti sau arhitecţi ai trecutului. De la Phidias, sculptorul grec care a creat Statuia lui Zeus din Olimp (aproximativ 432 î. Hr.) şi a cărui iniţială a devenit impresionantul număr φ, până la David al lui Michelangelo (1504), de la Mona Lisa lui Leonardo (1506) până la Cina cea de taină alui Dali (1955), toate respectă cu sfinţenie proporţia de aur. Calculele specialiştilor au dovedit-o.

    În contemporaneitate studiile despre numărul de aur precum şi aplicaţiile sale practice au devenit o preocupare obstinantă pentru unii artişti şi oameni de ştiinţă pasionaţi de misteriosul număr.

    Sculptorul australian Andrew Roger Rogers a conceput în 1998 un mega proiect intitulat Rythms of life care a implicat realizarea unei serii de lucrări megalitice, amplasate în 13 ţări din toate continentele lumii (până şi în Antarctica!), structuri masive din piatră sau uriaşe geoglife.

     Ideea sa este de a crea o metaforă optimistă pentru ciclul vieţii veşnice sugerată de necesitatea conservării patrimoniului natural şi artistic al omenirii. Zic patrimoniu natural deoarece toate lucrările sale sunt amplasate în locaţii ciudat sau chiar stranii: deşertul Arava din Israel, muntele Kurunegala din Sri Lanka, deşertul Atakama din Chile, Munţii Tatra din Slovacia, deşertul Mohave din SUA, Cappadocia din Turcia şi altele.

    În Ierusalim sculptorul a amplasat o lucrare de 50 de tone intitulată Golden ratio (Secţiune de aur), alcătuită din 53 de blocuri de piatră, numărul lor respectând pe verticală primele numere din şirul lui Fibonacci. O lucrare cu aceeaşi temă, ceva mai mare, cât o clădire cu patru etaje, se găseşte pe Green River în Utah. pe verticală sunt 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13 blocuri de piatră, dintre care două sunt negre şi unul, cel de la vârf este aurit, şi a treia, în Sri Lanka, pe ciudatul munte Kurunegala, şi este doar cât o jumătate din celelalte. Pentru ridicarea acesteia au lucrat 852 de oameni.

    

    În Scoţia, o familie pasionată de geometrie, arhitectul Charles Jencks împreună cu soţia sa posesori ai unui conac victorian din secolul al XVIII-lea şi a unui teren impresionant, şi-au creat o grădină de o spectaculozitate deosebită. Cu atât mai mult stârneşte curiozitatea cu cât este deschisă publicului o singură zi din an. Ei au gândit grădina ca pe un elogiu adus magiei naturii printr-un design peisagistic deosebit. "Ce este o grădină dacă nu o miniaturizare a Universului?" întreba Jencks.

      Spirala lui Fibonacci pare a fi leit motivul grădinii intitulată Garden of cosmic speculaation. Nu vorbim despre plantele de aici, deşi unele merită descrise, ci despre combinaţia deosebit de spectaculoasă între metal, piatră, apă şi iarbă care realizează un joc magnific. O movilă terasată după spirala lui Fibonacci sau un deal terasat şi el intitulat "Străzile din San Francisco"sunt numai câteva exemple.