BICORNUL LUI NAPOLEON
La 20 martie
1815 Napoleon Bonaparte abia scăpat de
pe insula Elba, însoţit de o armată formată din 1100 de soldaţi, înconjurat de multi veterani şi de o parte din
generalii care i-au rămas fideli, a reocupat tronul Franţei. Într-o scurtă
perioadă a reuşit să adune o importantă armată, şi în iunie, pe 14 a ajuns la
graniţa cu Belgia iar pe 18 s-a angajat
în bătălia finală, la Watterloo, bătălie care i-a fost fatală, eşecul fiind
atât de umilitor pentru marele bărbat, încât cuvântul "Watterloo" a devenit sinonim pentru "înfrângere zdrobitoare".
Cei 200 de ani
care au trecut nu au diminuat însă celebritatea lui Napoleon, imaginea pe care
a lăsat-o posterităţii fiind remarcabilă, el fiind apreciat atât pentru
victoriile sale, cât şi pentru faptul că soldaţii şi implicit poporul l-au
iubit, sau chiar l-au adulat, iar de aici până la cultul personalităţii sale nu
a mai fost decât foarte puţin. Astfel că
pictura (să notăm doar celebrele tablouri ale lui David) sau arhitectura
franceză (podul Austerlitz sau Arcul de Triumf din Paris) au înlesnit păstrarea
faimei sale.
Astăzi nu l-ar mai
picta nimeni pe Napoleon, dar de exemplu o licitaţie la care se vând obiecte
care i-ar fi aparţinut, ţine pagina numărul unu al ziarelor.
Aşa este cazul unor licitaţii organizate de
casa Osenat în oraşul Fontainebleau care au vândut o scrisoare, contractul de
căsătorie cu Josephine, un inel şi câte altele. Celebra pălărie "bicorn" purtată în timpul bătăliei de la Waterloo a
fost achiziţionată anul trecut pentru colosala sumă de 1,9 milioane €.
Se ştie că în
epocă armata era dotată cu astfel de pălării, dar soldaţii le purtau cu colţurile în
faţă, Napoleon făcându-se remarcat pe câmpul de luptă prin aceea că purta
pălăria cu colţurile aliniate cu umerii. În cei 15 ani ai Imperiului Napoleon a
avut mereu câte 12 pălării, în total aproape 120, una costând vreo 60 de
franci. Astăzi în câteva muzee ale lumii se mai păstrează 20-30 de astfel de
pălării.
Cea
vândută anul trecut are o istorie la fel de celebră: a ajuns iniţial în posesia
veterinarului şef de la grajdurile imperiale de la începutul secolului al
XIX-lea, vândută apoi casei de licitaţii Drouot din Paris, cumpărată mai târziu
de Casa Regală din Monaco, cea care a şi creat un muzeu unde sunt prezentate
foarte multe obiecte care i-au aparţinut lui Napoleon: portrete, busturi, o
sabie, medalii dar şi ochelarii sau ceasul de buzunar, etc.
Anul
acesta vor fi manifestări deosebite la Watterloo marcând cei 200 de ani – de
exemplu va fi reconstituită parţial chiar bătălia. Bicornul lui Napoleon şi
chipiul ducelui de Wellington vor fi expuse în muzeul care va fi amenajat
pentru miile de vizitatori aşteptaţi.
Dar
puţini ştiu că bicornul lui Napoleon este celebru şi în matematică.
Gohierre Gaston de Longchamps (1842
-1906) a fondat în 1880 o reputată revistă de matematică – Journal de Mathematiques speciales în care a publicat multe din
studiile sale privind teoria numerelor, integrale euleriene sau curbe algebrice
dar şi numeroase construcţii geometrice (punctul lui Longchamps) precum şi
locuri geometrice. În 1897 apare Note sur
le bicorne, o interesantă reprezentare a celebrei forme a pălăriei
napoleoniene. Asta nu înseamnă că pălărierii parizieni care confecţionau renumitele obiecte aveau ceva
cunoştinţe de matematică – îndemânarea şi simţul măsurii şi cel estetic erau
suficiente. Longchamps a găsit, peste zeci de ani, o analogie a formei cu un
loc geometric interesant.
Iată despre ce
este vorba: fie două cercuri (a) şi (b)
de centre A(0,-a) şi B(0,a) şi P(x,Y) un punct oarecare pe cercul (b). Fie (p)
polara lui P în raport cu cercul (a). Perpendiculara pe (Ox) trecând prin P o
intersectează în M. Locul geometric al punctelor M este bicornul.
Fie M(x,y). Scriind pe de o parte ecuaţia cercului (b) şi
pe de altă parte diviziunea armonică (P, M, M1, M2) , adică
avem
care devine:
,
