5. Al Battani (Abu Andalah
Mohammad ibn Jabir
Sinan al Raqqi al Harrani
al –Sabi-al Battani 858-929)
| Instrumente astronomice |
Se
ştiu atât de puţine despre viaţa lui, ca şi despre a altor savanţi ai timpului. Nu s-au păstrat
manuscrisele din biblioteci, uneori incendiile au făcut ravagii, dar tradiţia
era ca lucrările cele mai valoroase să fie traduse în latină. În acest fel au ajuns
în Europa, chiar dacă trunchiate, sărăcite cumva de bogăţia datelor, sau
dimpotrivă, cu exagerări datorate admiraţiei traducătorilor faţă de înaintaşi.
Despre
Al Battani se bănuieşte că ar fi de origine princiară. Oricum, tatăl său a fost
unul dintre marii producători de instrumente ştiinţifice, astronomice şi nu
numai. S-a născut în oraşul Harran (actualmente localitatea se află în Turcia),
dar a trăit în Ar Raqqah, un oraş situat în nordul Siriei (particule din numele
său dovedesc acest fapt). Preocupările din familie l-au făcut să fie pur şi
simplu îndrăgostit de astronomie, fapt pentru care a fost supranumit Ptolemeu arabul, în occident însă a fost
tradus cu numele latinizat de Albategni sau Albatenius.
S-a stins în timpul unei călătorii făcute împreună cu alţi savanţi la Bagdad,
pentru a protesta faţă de impozitarea abuzivă la care erau supuşi.
În
secolul al XVI-lea opera lui Al Battani a fost reeditată sub numele Ştiinţa astrelor.
Studiile
sale asupra operei lui Ptolemeu precum
şi Aryabhatiya[1]
l-au ajutat să introducă folosirea termenului de semicoardă pentru măsura
unghiului la centru (utilizată mai întâi, e drept, de Al Khwarizmi, dar fără
al-l putea impune). Semicoarda () defineşte sinusul unui unghi pe cercul trigonometric
(cercul de rază egală cu unitatea). Până atunci se folosea coarda subîntinsă de
unghiul dublu. Calculele din astronomie necesitau o mai mare rigoare, aşa că
termenul s-a impus, mai ales că un secol mai târziu Abu Al Wafa şi Al Biruni au
utilizat-o atât de frecvent încât aşa a rămas. Şi astăzi folosim aceeaşi
definiţie pentru sinusul unui unghi.
Tot
el a fost cel care a utilizat rezultatul
evident în triunghiul dreptunghic de catete a şi b
(scrie de exemplu, teorema sinusurilor pentru acest triunghi).
A
stabilit şi că
şi de asemenea a fost primul care a utilizat funcţiile
secantă şi cosecantă ale unui unghi.
Se
presupune că ar fi folosit şi relaţiile
respectiv
pentru a calcula în
funcţie de tangetă sinusul şi cosinusul unui unghi.
Toate
rezultatele pe care le-a stabilit în trigonometrie i-au folosit de fapt pentru
a-şi desăvârşi calculele de astronomie alcătuind noi tabele cu măsurători care le-au înlocuit pe cele
vechi ale lui Ptolemeu.
A
stabilit durata anului solar ca fiind de 365 de zile 5 ore 46 minute şi 24
secunde şi a determinat cu exactitate datele echinocţiilor. O descriere a
bolţii cereşti divizată după semnele zodiacului este cuprinsă în una dintre
cărţile sale Kitab al Zij, alcătuită
din 57 de capitole. Cartea a fost publicată în Europa (în peninsula Iberică)
pentru prima dată, în secolul al XII-lea sub numele „De motum sttelarum”. Tot
aici dă detalii despre cele cinci planete cunoscute până în acel moment
(Mercur, Venus, Pământ, Marte Şi Jupiter), precum şi amănunte despre diferite
instrumente folosite în observatorul
astronomic ca şi despre cadranul solar. A catalogat 489 de stele. A descoperit
că eclipsele solare pot fi de formă inelară şi că distanţa maximă Soare-Pământ
nu este constantă. În aceeaşi carte sunt de fapt, în primele capitole, toate
relaţiile de trigonometrie pe care le-a introdus şi pe care le-a folosit. Cea
mai frumoasă carte a sa, păstrată doar în traducere în latină este „De scientia sttelarum. De numeris sttelarum
et motibus”.
Cert
este că lucrările sale au constituit bază de studiu pentru numeroşi savanţi europeni:
Copernic[2]
(se consideră că măsurătorile făcute de Al Battani sunt mai riguroase decât
ale lui Copernic), Tycho Brahe[3],
Kepler[4],
Galileo[5].
Realizările
sale au fost atât de importante încât un
crater de pe Lună îi poartă numele. Dar mai apropiate de noi ar fi filmele
ştiinţifico fantastice, cum ar fi celebrul Star
Trec în care o navă stelară se numeşte Exelsior
USS Al Battani, iar în Doctor Who
există un sistem solar numit Battani 045.
Triunghiuri sferice
[1]
Aryabhatiya – lucrare a matematicianului indian Aryabhata, 476-550
[2] Nicolaus Copernic (1473-1543) – astronom ţi
matematician polonez, autorul teoriei heliocentrice a sistemului solar
[3] Tycho Brahe (1546-1601) - matematician şi
astrnom danez , cele mai exacte măsurători astronomice anterioare descoperirii
telescopului.
[4] Johannes Kepler (1571-1630) – astronom german, a formulat şi
confirmat legile mişcării planetelor, iar ca matematician este un precursor al
calculului integral.
[5]
Galileo Galilei (1564-1642) fizician, matematician,
astronom şi filozof, considerat pe drept cuvânt „părintele ştiinţei moderne”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu