2/13/2012

Salvador Dali


Pe măsură ce tinereţea trece şi timpul aduce schimbări, se poate ca şi noi să ne schimbăm multe din opiniile noastre actuale. Aşa că haideţi să ne abţinem de a ne plasa pe noi înşine ca judecători pentru lucrurile înalte.
(Platon)

 
    Multe dintre canoanele armoniei sunt pe larg explicate de Matila Ghyka în "Estetica şi teoria artei".
    A cunoscut-o la Paris pe Miss Hellen Wills, (campioană SUA la tenis în 1905), al cărui chip "are rara însuşire de a nu oferi doar o temă aparentă pentru secţiunea de aur, ci şi un canon ideal, modelat cu rigoare de aceasta".

    Fotografia din imagine lămureşte asupra proporţiilor caracteristice unui chip armonios. Capul este încadrat într-un dreptunghi cu laturile în tăietură de aur, de la bărbie la linia sprâncenelor este exact un pătrat, nasul, gura, ochiul, toate se încadrează perfect în aceeaşi regulă.

    Am găsit pe Fashion Historia câteva fotografii ale acestei femei şi am căutat respectarea proporţiilor şi din profil, iar rezultatele au fost covârşitoare. Drepunghiurile puse în evidenţă pe figură, sunt în tăietură de aur, şi nu numai ele.
    Nu înseamnă că femeia era de o frumuseţe răpitoare, aşa cum sunt considerate modelele din zilele noastre, dar era atât de armonios chipul său, încât a fost perfect pentru a-l face pe Matila Ghicka să-şi justifice teoriile cu ajutorul fotografiilor ei.
    Spuneam, într- postare anterioară, că marelui Le Corbusier i se părea cam forţată ideea folosirii "armoniei divine" în arhitectură. Citind însă lucrările lui Matila Ghicka, el şi-a schimbat cu totul optica.
    Deosebită este însă contribuţia românului la realizarea unor opere de o ale marelui Salvador Dali.
    Matila Ghicka şi Salvador Dali s-au cunoscut la o recepţie oferită de aceeaşi Helen Wills. Pictorul s-a arătat interesat de teoriile estetice ale lui Ghicka (acesta folosise deja fotografia tenismenei pentru ilustarea cărţii sale Le nombre d'or). A urmat o colaborare strânsă. Chiar dacă în acel moment Dali nu avea cunoştinţele matematice necesare pentru a înţelege întreg substratul matematic al teoriilor lui Ghicka, el a reuşit să stăpânească tehnica proporţiilor pentagonului. Ghicka i-a calculat proporţiile pentagonului în care este înscrisă figura principală a tabloului Leda atomica, pe care acesta l-a realizat în 1947.

    Însăşi schiţa pentru tablou este una dintre lucrările remarcabile ale suprarealismului. Leda şi lebăda sunt amplasate în interiorul unui pentagon regulat ale cărui diagonale determină o stea (pentagonul stelat) şi ale cărui vârfuri simbolizează dragostea, ordinea, lumina (adevărul) voinţa şi cuvântul (acţiunea). Convins fiind că orice operă de artă poate fi considerată ca atare dacă se bazează pe compoziţie şi calcul, Dali chiar a scris în colţul din dreapta jos a tabloului formula raportului de aur.

    Legenda Ledei, regina mitologică a Spartei spune că aceasta a fost violată în chiar noapte nunţii de Zeus, care luase chip de lebădă. Regina a născut la diferenţă de două ore câte o pereche de gemeni Castor şi Polux, mai apoi Clitmnestra şi Elena. Unul din gemenii fiecărei perechi era nemuritor, celălalt simplu muritor.
    Tabloul este un portret de frondă al soţiei sale Gala, fixat după cum o devedesc rocile din fundal, la Cap Norfeu, în Catalonia. De ce de frondă ? Dali a fost profund impresionat de lansarea bombei atomice de la Hiroşima, şi a înţeles discontinuitatea materiei pe care a exprimat-o printr-un sentiment misterios de levitaţie al personajelor şi al tuturor obiectelor desenate. Aşa cum la nivel atomic particulele fizic nu se ating, tot astfel Dali suspendă nu numai lebăda, trupul Galei - piciorul sau şezutul său, cartea, sau orice alt obiect solid, dar chiar şi apa, nici un obiect nefiind conectat de altul.
    Pe de altă parte, în geneza tabloului, Dali s-a identificat cu Pollux, Castor (eroul muritor) fiind fratele său mai mare - numit de asemenea Salvador, mort cu trei luni înainte de naşterea execntricului geniu - iar Gala o reprezenta pe Elena.

     Un alt tablou bazat pe teoriile lui Ghicka este Madona de la port Lligat, realizat în 1949 (Port Lligat este o zonă în Catalonia, regiune în care s-a născut pictorul). Dali a realizat trei tablouri cu acelaşi titlu, primul aflându-se actualmente la Muzeul de artă Milwaukee, Wisconsin. Al doilea datează din 1950 şi se află la Muzeul de Artă Fukuoka, Japonia, are dimensiuni mai mari (144X96cm) şi câteva detalii schimbate. Tabloul respectă o construcţie geometrică precisă, figura Madonei (reprezentată tot de soţia sa) fiind încadrată într-un triunghi plasat peste dreptunghiul format din tabernacul, proporţiile formelor geometrice fiind cele ale secţiunii de aur. Madona ţine în braţe pe pruncul Isus, în ai cărui ochi se intersectează diagonalele, şi care printr-o gaură în trupul său protejează pâinea euharistică.
     Cel mai cunoscut dintre tablourile care indică respectarea construcţiilor geometrice pe care i le-a sugerat Matila Ghicka este fără îndoială Sacramentul Cinei cea de Taină, o altă viziune a celebrului tablou a lui Leonardo da Vinci.

    Tabloul, realizat în 1955, are dimensiunile în secţiune de aur. Isus nu este aşezat la masă cu ucenicii, ci este reprezentat în partea superioară a tabloului, deasupra unui dodecaedru, suprapus peste o imagine a golfului Port Lligat. Masa este poziţionată exact la secţiunea de aur a înălţimii, cei doi discipoli din prim plan sunt poziţionaţi fix pe tăietura de aur a compoziţiei, ferestrele din fundal sunt pentagoane regulate, etc.
    O recunoaştere a importanţei lucrărilor lui Ghicka este însăşi tratatul lui Dali, 50 Secrets af magic craftmanship (5o de secrete ale măiestiei artistice) în care artistul reprezintă corpurile platonice ca forme artistice esenţiale şi le recomandă elevilor săi să construiască machete ale acestor corpuri, suficient de mari pentru ca modele vii să poată poza în interiorul lor.

 

 

Un comentariu: